Mihai Eminescu - Lacul
текст песни

Lacul

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult (Parcă ascult) şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;
Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;
Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!
Dar nu vine. Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

Озеро

Озеро леса синее,
Лилиями желтыми оно изобилует;
Дрожа среди кругов белых,
Оно качает лодку.
И я прохожу вдоль берегов,
Будто слушаю и будто жду,
Что она из тростников явится
И мне упадет плавно на грудь;
Давай прыгнем в лодку маленькую,
Пробормотал голосом воде,
И избавимся от руля в руке,
И от весел я избавлюсь;
Поплывем, охваченные очарованием
Под мягким светом луны.
Ветер в тростниках тихо шумит,
Волнительно вода звучит!
Но не идет. Одинокий
Напрасно дышу, напрасно страдаю
Возле озера синего,
Изобилующего цветами лилий.